Oferte Cazare - Litoral Tunis, Tunisia ☀️ 2026

Tunis - Petreceți o vacanță într-un oraș cu o istorie de mii de ani

     În sursele romane antice se găsesc numeroase mențiuni despre așezări numite Tuniza, Thunusuda, Thinissut și Thunisa, toate aceste așezări berbere fiind amplasate de-a lungul drumurilor romane și reprezentând popasuri. Tunis a fost la început o așezare berberă, orașul fiind atestat documentar încă din secolul al IV-lea. Datorită poziției sale geografice, orașul fiind dispus pe un deal, a putut servi drept punct de observație a intrărilor și ieșirilor de ambarcațiuni, din oraș putându-se  observa și călătorii care veneau din Cartagina sau se îndreptau într-acolo. În ceea ce privește ruinele arheologice, orașul Tunis nu se poate compara cu orașul Cartagina. Potrivit lui Strabon, în anul 146 î. Hr. atât Tunisul cât și Cartagina au fost distruse, Tunisul fiind reconstruit în timpul domniei lui Augustus. Astfel s-a dezvoltat ca un important centru civic sub control roman și important centru agricol. De-a lungul timpului orașul s-a romanizat din ce în ce mai mult, a fost creștinat și a ajuns scaun episcopal. La sfârșitul secolului al VII-lea trupele arabe au cucerit regiunea și s-au stabilit la periferia vechiului Tunes, orașul dezvoltându-se până a devenit înfloritorul oraș Tunis. Medina este cea mai veche secțiune a orașului și datează din perioada în care zona a fost cucerită de către emirul Hasan Ibn al-Nu´man al-Ghasani. Orașul avea avantajul de a fi amplasat pe coasta Mării Mediterane, ceea ce oferea acces facil către principalele porturi din sudul Europei. La începutul cuceririi arabe, Tunisul a jucat un important rol militar, arabii exploatând importanța apropierii sale de strâmtoarea Siciliei. Sub conducerea lui Aghlabids, orașul s-a dezvoltat mult din punct de vedere economic și a devenit al doilea cel mai important oraș al Tunisiei.  În anul 1159, Abd al-Mu´mim, conducător al mișcării almohade, l-a răsturnat pe ultimul lider al Khurasanid și a impus un nou guvern în Tunis. Până în acest an Tunisul era depășit ca importanță de orașele Kairouan și Mahdia.

   În anul 1228, guvernatorul Abu Zakariya a preluat puterea asupra zonei, iar un an mai târziu și-a luat titlul de Emir și a fondat dinastia Hafsid. Prin urmare, orașul Tunis a devenit capitala regatului hafsid care se întindea până în Tripoli și Fez. În această perioadă s-au construit ziduri care să apere orașul. În anul 1270  orașul a fost cucerit pentru o scurtă perioadă de către Ludovic al IX-lea al Franței, care spera să-i convertească pe locuitori la creștinism. Acest lucru nu a fost posibil, deoarece armata sa a căzut victimă unui focar de dizenterie, iar Ludovic a murit înainte de a intra în oraș, astfel încât trupele sale s-au văzut nevoite să părăsească orașul. În anul 1534, orașul Tunis a intrat sub stăpânirea Imperiului Otoman. Până în anul în anul 1573 otomanii și spaniolii și-au disputat supremația în zonă. În august 1574, orașul Tunis a căzut în mâinile trupelor otomane, devenind provincie otomană, guvernată de către un pașă numit de către sultan. Orașul s-a dezvoltat în ciuda condițiilor politice vitrege, iar pirateria și comerțul a înflorit. Sub conducerea deșilor și a beilor mauri, orașul Tunis a cunoscut un suflu nou, populației locale i s-au adăugat diferite etnii, printre cele mai însemnate fiind maurii din Spania. La ocupațiile tradiționale s-au adăugat activitățile de piraterie. De asemenea, în urma comerțului cu slavi creștini conducătorii orașului au putut construit monumente arhitecturale somptuoase pe care turiștii le pot vizita până astăzi.

    La începutul secolului al XVIII-lea, la conducerea statului tunisian s-a succedat dinastia husainide, orașul dezvoltându-se sub raport al infrastructurii și al comerțului. La sfârșitul secolului al XIX-lea,  orașul Tunis era din ce în ce mai populat de europeni, în special de către francezi, orașul devenind neîncăpător, astfel încât a fost necesar ca zidurile vechi ale orașului să fie demolate, pentru a se putea dezvolta suburbii. În anul 1881, orașul Tunis a intrat sub protectorat francez, iar în decursul a circa 2-3 decenii s-a dezvoltat și a luat cu totul o altă față. Partea veche a orașului a fost locuită în continuare de către arabi, în zonele moderne așezându-se imigranții. Francezii au dezvoltat rețeaua de alimentare cu apă, gazul, electricitatea și infrastructura publică. Trebuie precizat că orașul Tunis nu a fost implicat în Primul Război Mondial, iar în timpul Celui De-al Doilea Război Mondial a luptat alături de trupele Axei. Aliații au reușit să înlăture trupele axei, iar apoi au folosit orașul drept bază de operațiuni de unde se organizau atacuri asupra Insulei Pantelleria, a Siciliei, iar apoi a părții continentale a Italiei. În data de 20 martie 1956, Tunisia și-a obținut independența, iar Tunisul și-a consolidat rolul de capitală a statului, aici funcționând Camera Deputaților și Președinția statului. Pe măsură ce orașul a căpătat tot mai multă importanță politică, populație europeană a fost înlocuită de tunisieni nativi, iar conflictul între partea arabă și partea europeană a orașului s-a stins odată cu arabizarea populației. 

Profitați de facilitățile oferite de unitățile de cazare din Tunis și bucurați-vă de un concediu plăcut

  Orașul Tunis, capitala Tunisiei, este cea mai vizitată zonă turistică a țării și nu fără motiv, locul fiind cu adevărat impresionabil, îmbinând plajele aurii cu o serie de atracții, unele dintre ele având o istorie de mii de ani. Zona cea mai populară a Tunisului este Gammarth, aici fiind amplasate numeroase unități de cazare dintre cele mai luxoase. Nu trebuie să vă faceți griji, pe cuprinsul orașului Tunis funcționează și numeroase unități de cazare de trei stele, astfel că vă puteți bucura de un sejur plăcut la costuri accesibile. 

Citeste mai mult.